Dacă mi-ar fi spus cineva, acum câțiva ani, că voi ajunge să slăbesc fără să număr calorii, fără să cântăresc fiecare aliment și fără să mă simt prizonieră într-o dietă… probabil aș fi râs. Pentru că eu știam „cum trebuie să slăbești”. Sau cel puțin așa credeam.
Aveam și experiență, nu glumă. Ani de zile de diete, reguli, restricții și frustrări.
Totul a început după cele două sarcini. M-am trezit cu un surplus mare de kilograme și cu o listă lungă de „soluții miraculoase” la îndemână: diete low-carb, regim disociat, cure de detox, „nu mânca după ora 18”, „numără caloriile”, „cântărește-ți fiecare masă”, etc.
Și ce am făcut? Le-am încercat pe toate.
Rezultatul? O luptă continuă, fluctuații de greutate de +10 kg / -10 kg, o piele lipsită de fermitate, energie la pământ și, cel mai important, o relație toxică cu mâncarea.
Pentru că, în mentalitatea de dietă:
-Fie ești „la regim”, fie „ai comis-o” și trebuie să începi din nou luni.
– Fie mănânci „curat”, fie ai stricat totul și „oricum nu mai are rost”.
– Fie ești „cuminte” și ții dieta perfect, fie „ești slabă de înger” și meriți să te pedepsești.
Așa am trăit ani buni.
Până când… am spus STOP.
Cum am trecut de la restricții la echilibru
La un moment dat, mi-am dat seama că NU pot trăi așa toată viața. Nu era normal să simt că mâncarea e un dușman.
Așa că am început să caut răspunsuri. Am urmat primul curs de nutriție, convinsă că voi învăța „formula perfectă” ca să slăbesc și să mă mențin.
Dar când am ajuns la partea cu număratul caloriilor, cântăritul fiecărui gram de mâncare, calculul strict, am simțit că mă sufoc. Oare chiar asta era soluția? Să trăiesc cu aplicația de calorii deschisă tot timpul?
Nu eram convinsă. Nici pentru mine, nici pentru cliente.
Așa că am continuat să învăț. Am urmat un curs în străinătate, unde am descoperit nu doar nutriția ca știință, ci și coaching-ul și psihonutriția. Și abia atunci am avut AHA-ul care mi-a schimbat viața.
– Nu corpul meu era problema. Nu metabolismul meu era „defect”.
– Ci modul în care mă raportam la mâncare.
Am învățat că:
Nu trebuie să renunț la alimentele preferate ca să slăbesc.
Slăbitul nu e despre restricții, ci despre echilibru.
Nu voința îți aduce rezultate, ci obiceiurile sănătoase construite pe termen lung.
Un stil de viață echilibrat nu are un „final” – e ceva ce te însoțește mereu.
Și poate cel mai important: Mâncarea nu trebuie să fie o pedeapsă sau o recompensă.
-
Cum m-am menținut de atunci?
Să fie clar: nu sunt perfectă. Nici nu vreau să fiu.– Da, mai am fluctuații de 1-2 kg, mai ales după concedii.
– Da, mă mai răsfăț cu un desert, fără să mă simt vinovată.
– Da, sunt momente când mănânc mai mult decât am nevoie, dar știu că nu e un capăt de lume.Dar diferența e că nu mă mai panichez, nu mă mai pedepsesc și nu mai intru în „modul dietă”.
Pentru că știu exact cum să mă întorc la echilibrul meu.
Fără înfometare. Fără restricții. Doar prin alegeri conștiente, construite în timp.Și asta le învăț și pe femeile cu care lucrez: slăbitul nu e o competiție. E un proces. Un stil de viață care te face să te simți bine.
Dacă și tu simți că ai fost prinsă în mentalitatea de dietă ani la rând, vreau să știi că există o cale mai blândă, mai echilibrată. O cale în care să ai grijă de tine, fără să te simți constrânsă.Ai trecut și tu prin această luptă? Spune-mi în comentarii, vreau să îți aud povestea!
Dacă și tu simți că ai fost prinsă în mentalitatea de dietă ani la rând, vreau să știi că există o cale mai blândă, mai echilibrată.
Și dacă ai nevoie de ghidare, sunt aici să te ajut.
Hai să avem o discuție gratuită 1:1, în care îți voi arăta:
– De ce NU ai nevoie de o altă dietă, ci de o strategie care funcționează pentru tine
– Cum poți slăbi fără să numeri calorii sau să cântărești fiecare aliment
– Ce poți face chiar de azi pentru a ieși din cercul vicios al dietelor
Dacă simți că e momentul să schimbi ceva:
Sunt la un mesaj distanță: WhatsApp 0726374462